Teckelul sarmos ramane poate singura rasa de caine ce poseda toate cele trei atribute functionale de baza ale cainelui: vanatoare, paza si agrement.
La exemplarele asa numite „echilibrate” aceste trasaturi comportamentale se regasesc în proportii aproximativ egale, cainele adaptandu-si comportamentul la situatiile si împrejurarile de la momentul dat. Un teckel echilibrat este un vanator pasionat si tenace, un aparator fioros al casei si teritoriului sau, însa odata intrat în casa se transforma într-un campion al canapelelor si un prieten de joaca neobosit al copiilor.
Imbinarea atator de multe calitati, tradeaza o inteligenta deosebita care însa de multe ori este dublata de o personalitate foarte puternica, ceea ce conduce la independenta. De aceea teckelul este un caine greu de dresat, cu un comportament interpretat ca dificil. Insasi Konrad Lorenz (unul din parintii etologiei - stiinta comportamentului animal) spunea despre Kroki, unul dintre primii sai caini ai copilariei ca era pur si simplu un caine prost, ce nu facea cinste speciei canine.
Odata însa creata legatura dintre stapan si cainele sau, prin dobandirea încrederii si stabilirea parteneriatului, toate barierele sunt spulberate, nemaiexistand limite, putandu-se ajunge la adevarate performante. In Statele Unite, teckelii sunt marile vedete ale spectacolelor de agility.
Teckelul are caracterul unui lider. Intr-o „haita” ce cuprinde mai multe rase, teckelul „uita” de dimensiunile sale si încearca sa preia constant „comanda” haitei, impunandu-se adeseori agresivitate si tenacitate. Astfel trebuie avuta mare grija atunci cand teckelul este lasat în compania unor caini mai mari, deoarece pot aparea accidente grave în urma luptelor ce izbucnesc de regula din cauza „micului tiran”. In familie, trebuie adoptata o atitudine ferma, fara a fi nevoie a recurge la agresivitate. In preajma copiilor ramane deosebit de prietenos, însa si aici trebuie sa îsi înteleaga si sa îsi accepte pozitia de subordonare înca de la început, iar aici este nevoie de coordonarea atenta a celor mai varstnici.
Conform standardului rasei, agresivitatea, timiditatea, impulsivitatea sau orice fel de tresariri nervoase ce tradeaza o anumita instabilitate psihica (ce conduce de altfel la agresivitate) nu sunt acceptate. Exemplarele cu astfel de tare sunt eliminate de la reproductie de catre crescatorii responsabili. Nu de putine ori, la arbitraje, o atentie deosebita este acordata comportamentului teckelilor, arbitrul punctand reactia cainilor la diversi stimuli (comportamentul fata de ceilalti caini din ring, atitudinea fata de ceilalti oameni, fata de arbitru, reactia fata de miscari bruste – intentionate – ale arbitrului). Un caine ce manifesta cea mai mica intentie de a musca, prezinta posturi agresive, amenintatoare, este imediat eliminat de la arbitraj.
Teckelul vanator
Teckelul, în special varietatea sarmoasa, este un vanator recunoscut, deosebit de tenace (tenacitatea fiind adeseori considerata gresit ca încapatanare), extrem de curajos - aruncandu-se asupra vanatului, indiferent de dimensiuni (este în fapt un pasionat vanator al mistretului) – cu o mobilitate excelenta în teren, neobosit, în ciuda aspectului sau miniatural. In plus aceasta rasa este dotata cu un simt al mirosului exceptional, fiind un caine utilizat cu predilectie pentru cautarea vanatului ranit, pe urma de sange (varietatea pitic cu par sarmos se considera a fi fost creata si selectionata în Germania tocmai în acest scop).
Teckelul este singura rasa de vanatoare ce este utilizata cu mare succes atat la vanatoare subterana (la vizuina), cat si la vanatoarea de suprafata (goana, hartuire, cautarea vanatului ranit pe urma de sange).
Abilitatea de vanator a teckelului sarmos, bucuria de alucra împreuna cu stapanul sau si spiritul de echipa pe care îl dobandeste rapit îl face sa fie supranumit mercedesul cainilor de vanatoare, dobandind astfel o recunoastere emblematica ce tradeaza calitatea, anduranta si frumusetea unei perfecte masinarii de origine germana.
Nu de putine ori, talentul sau în arta vanatorii, capacitatea de a se concentra pe anumite urme (de sange sau alegerea exclusiva a urmei de mistret, ori dorinta de a lucra doar la vizuina), dar si în egala masura faptul ca ramane suficient de discret (latra doar pe urma), usor de purtat si mereu în proximitatea stapanului, il face sa fie supranumit si cainele braconierilor.
Teckelul se transforma complet odata intrat în padure. Mirosul frunzelor, a pamantului reavan si freamatul arborilor îl fac sa caute frenetic, cu botul mereu la sol, orice urma proaspata. Simtul olfactiv al teckelului este considerat a fi printre cele mai fine din lumea canina, fiind surclasat doar de Bloodhound. Astfel, odata dobandita performanta de a reusi a stabili puntile de legatura necesare dresajului, teckelul devine un excelent cautator utilitar de urma (cautarea persoanelor pierdute, a marfurilor ascunse, etc.). Recent exista un interes particular în utilizarea teckelilorca si cautatori de trufe, aici pretandu-se în special varietatile pitic si iepurar.
Antrenamentul pentru vanatoare trebuie facut cu rabdare. Este bine ca stapanul sa fie într-o relatie stransa cu cainele sau, fiind de preferat a începe „cursurile” în natura dupa 1 an de viata, cand apare si o oarecare maturizare, însotita de unele inhibitii bine-venite de auto-conservare. In alte conditii, catelul poate deveni aventuros, urmand cainii de talie mai mare si lasandu-se dus de val, pornind pe urma vanatului si uitand a mai reveni spre stapan. In alte ocazii, fiind un caine mult prea încrezator în propriile forte, se arunca direct în vanat, rezultand mai ales în cazul vanatorii la mistret, accidente grave.
E bine ca antrenamentul pentru vanatoare sa se faca cel putin la început alaturi de alti teckeli mai experimentati. In toate situatiile trebuie avuta rabdare. Cele mai bune rezultate se obtin dupa varsta de 2-3 ani.
Ca un sfat practic, în cazul în care în urma goanei, catelul lipseste, e bine sa lasati un obiect (rucsac, tricou, camasa, etc.) la locul de unde stapanul s-a despartit de catel. De regula, acesta se reîntoarce la punctul de start al vanatorii (fie locul unde a fost lasata masina, fie locul de unde s-a despartit de stapan).
Teckelul de paza
Teckelul este un caine extrem de vigilent, plin de energie si galagios. Astfel, odata luat în primire teritoriul (casa, curte, gradina, sau chiar locul de picnic sau campare), teckelul îsi ia în serios treaba, începand a-l pazi cu strasnicie de orice intrus. Mereu în alerta, observa cu atentie orice miscare, pe care o semnalizeaza cu un latrat vioi, ferm si intens.
Asocierea unor caini de paza cu un temperament ceva mai domol cu un teckel, transforma curtea într-un perimetru inexpugnabil. Teckelul actioneaza ca o sonerie ce alarmeaza imediat „confratii” mai mari, pe care îi atata spre eventualul intrus.
Glasul impozant al teckelului are un efect deosebit pentru eventualii „nepoftiti” care de dincolo de usa se asteapta la o eventuala aparitie mult mai impozanta. Astfel, teckelul devine un aparator extrem de pretios al apartamentelor, unde orice miscare pe scara de bloc este prompt semnalizata (uneori spre disperarea vecinilor).
Teckelul de agrement
Teckelul, prin înfatisarea sa, care asa cum am vazut mai sus poate fi doar o falsa impresie, trezeste sentimente dintre cele mai calde.
Dimensiunile modeste, asociate unei morfologii particulare, fac din teckel a fi considerat de multi ca o rasa eminamente de companie.
Intr-adevar, în preajma unui stapan comod, cu tabieturi sedentariste, teckelul se transforma într-un campion al lenii si trandaviei, tradandu-si arareori aptitudinile de vanator sau de gardian, prin jocuri isterice sau descarcandu-si energia cu furie la întamplare, atunci cand se deda la episoade de distrugere sistematica a unor obiecte.
Teckelul poate sa doarma neîntrerupt zile întregi, ghemuidu-se în caldura patului sau afundandu-se în canapeaua preferata de unde cu greu mai poate fi dat jos.
Transformarea este totala în cazul în care stapanul se lasa impresionat de insistenta cu care acesta ajunge sa cerseasca mancare. Teckelul ramane un caine extrem de pofticios si de accea, orice excese duc la obezitate. In casa teckelului nu exista firimituri pe jos! Toate sunt atent „interceptate”. Din torporul vecin cu starea de decerebrare, teckelul este scos prompt de cel mai mic fosnit de staniol sau de oricat de discreta deschidere a frigiderului.
Cu toate acestea, ca si companion, teckelul ramane extrem de vioi si vesel, reusind de cele mai multe ori sa imprime propriului stapan un ritm de viata mai alert. De aceea, teckelul nu e recomandat unor persoane hiper-active, riscand ca relatia sa duca la isterizarea cel putin a uneia dintre parti.
In relatia cu copii se impune supravegherea de catre parinti, cel putin la începtutul a jocurilor. Este de evitat orice joc agresiv, deoarece teckelul nu ezita sa muste (majoritatea muscaturilor dintr-un cabinet veterinar sunt produse de teckeli). O atentie aparte trebuie directionata spre socializarea teckelului cu copii. Fiind un caine cu o personalitate dominanta, parintii trebuie sa se implice activ pentru a evita orice fel de devieri de la o relatie normala, evitandu-se orice tentativa de preluare a controlului (dominarii) din partea catelului.
|
